...de acolo pana cine stie unde...?

...am fugit pana m-am oprit. brusc! plamanii nu ma mai ascultau!..erau plini de atata aer ce inghitise-ra!...e ca si cand mananci prea mult...te saturi! asa si plamanii mei! erau satui!....cand m-am oprit am realizat ca fugeam de unul singur....nu ma luam la intrecere cu nimeni..nici macar cu mine...fugeam ca la antrenament...asa am realizat ca tot era bine ...si asa...tot e bun la ceva antrenamentul....atunci mi-am fixat o tinta...ceva spre care sa fug....era un chip...pai nu?..ptr ca efortul sa para mai usor iti inchipui ceva frumos...probabil ca unii isi inchipuie ca la capatul cursei gasesc un pahar cu bere sau apa, o mancare buna sau un pat odihnitor...ei bine eu mi-am inchipuit un chip... si am inceput sa alerg...obstacolele erau multe si grele ...dar de fiecare data vedeam chipul ivindu-se printre ele si reuseam sa alerg in continuare...mai faceam eu ceva opriri, dar erau de scurta durata...apoi continuam sa alerg....se pare ca tinta e aproape...dar orice alergator de cursa lunga stie ca se poate pacali usor...datorita caldurii poate aparea efectul de " fata morgana"...si ce ti se pare real poate fi de fapt un vis, o imagine falsa , o holograma pe care ti-o imaginezi ca fiind ceva real, dar nu e ...si atunci in cursa asta trebuie sa fii cu bagare de seama....si sa te crezi invingator doar atunci cand laurii iti sunt asezati pe umeri...invingatorii iau totul....mai putin ceva...aerul care le-a dat forta de a respira, de a continua cursa...acel invingator care realizeaza asta nu va fi niciodata invins!....care este morala?...oricat de multe succese am avea nu trebuie sa ne imbatam ca avem vreun merit!...singurul merit este ca traim si credem....sau nu credem...si atunci ne asumam orice castig, ne umflam in piept si strigam:" sunt cel mai tareeeee!"....tinta mea o am si acum in fata ochilor , iar alergarea mea inca continua...ma rog sa am aer sa pot continua cursa....ptr ca premiul va fi pe masura...de asta sunt sigur...p.s. voi ce tinta aveti?