sâmbătă, 20 octombrie 2012
PENTRU CA ESTI......FEMEIE!
.... si cat imi trebuie sa-mi revin?.. ei hai!.o luna? un an?...pe naiba!...atat cat sa-mi aprind o tigara si sa spun...ia-o de la capat prietene!...here i go again!...da!... cat as vrea sa ma schimb...! nu pot! pentru ca asta sunt eu....iubesc si daruiesc neconditionat!....desi, cateodata,( oh, da!) ,ma doare... durerea omeneasca a "prostului" care tot isi repeta sa nu mai fie prost!...este posibil sa ma pierd?....in lume, in peisaj, in ...mine?...se poate!...poate asta e fain!..sa ma pierd pentru a ma regasi.... sa ma descopar...arheologie umana...ce tampenie...! cred ca e prea tare bautura asta.... As putea spune....Te iubesc....Ar fi atat de usor...!...de ce as spune-o insa?....de frica sa nu pierd...sa pierd ce?...o noapte de amor?...ma lasi?....orgasmica inchipuire....nu ma poti minti...de ce ?...pentru ca sunt destept si pentru ca doresc sa par a nu fi....dar vad!...vad tot ...si ma doare!....pentru ca oasele mele, muschii mei, materia mea cenusie ma impinge spre tine....ca un tavalug de impotenta psihica...As putea scrie un poem...chiar as putea....Lung si libidinos...As putea compune o melodie...pe care sa nu o asculte nimeni...Si as putea sa o dau pe bune...dar in toate cazurile as deveni penibil....Si de asta mi-e cel mai tare frica!...Tocmai de aceea voi astepta!... S a vad ce se intampla?...Ai tu rabdarea asta?... Normal ca NU o ai!... de ce?Pentru ca esti......FEMEIE!
duminică, 22 ianuarie 2012
EU STIU...
Eu stiu ca e tarziu si lumanarea stinge,
Cu picaturi de ceara pustiul cel necopt.
Si eu mai stiu ca anii nu-s clipe ce se pierd,
In infinit, departe, ca" firele de tort"!
Si iarasi stiu;
poetul nu-i un pustnic, ce leaga si dezleaga in rugaciuni tarzii
O lacrima de alta precum Treimea-n semn.
El este Odiseea pierdutelor corabii,
Ce-si varsa nemurirea in rataciri de lemn!
Mai stiu ca departarea nu e mireasa noptii,
Ce plange din altarul unui suflet pierdut,
E doar ecoul tandru al strigatului sortii,
Ce leaga doua inimi pierdute-n absolut!
Ca stiu eu toate aceste, nu-mi este de mirare,
Fiindca-am trecut prin fumul parerilor de rau,
Si am ascuns sub pleoape, crezand ca nu ma doare,
Ca pe un vis trecut icoana!
Chipul tau!
Cu picaturi de ceara pustiul cel necopt.
Si eu mai stiu ca anii nu-s clipe ce se pierd,
In infinit, departe, ca" firele de tort"!
Si iarasi stiu;
poetul nu-i un pustnic, ce leaga si dezleaga in rugaciuni tarzii
O lacrima de alta precum Treimea-n semn.
El este Odiseea pierdutelor corabii,
Ce-si varsa nemurirea in rataciri de lemn!
Mai stiu ca departarea nu e mireasa noptii,
Ce plange din altarul unui suflet pierdut,
E doar ecoul tandru al strigatului sortii,
Ce leaga doua inimi pierdute-n absolut!
Ca stiu eu toate aceste, nu-mi este de mirare,
Fiindca-am trecut prin fumul parerilor de rau,
Si am ascuns sub pleoape, crezand ca nu ma doare,
Ca pe un vis trecut icoana!
Chipul tau!
URMELE MELE PE ZAPADA
Urmele mele pe zapada, mi-au amintit de iernile trecute,
De noptile geroase petrecute, stand zgribulit la geamul tau,
Pe strada.
Amprenta lor sclipind in raza Lunii,
Zambea-nghetat la chipul meu mirat,
Soptindu-mi trist, ca e pacat,
Sa-mi strig tocmai acum durerea,
Lumii!
Prin fulgii reci ce-mi coborau pe pleoape,
Intrezaream, pierdut, surasul tau, ciudat,
Si ma gaseam visand, nebun, pierdut in noapte,
La ce-am avut atunci, la ce-am avut odat'.
Si ca nebun poet, privesc inca o data,
Cum lumanarea moare dupa perdeaua ta,
Si-mi spun a mia oara, stand zgribulit in strada,
Ca maine n-am sa vin!
Hm....! Tu stii ca nu-i asa!
De noptile geroase petrecute, stand zgribulit la geamul tau,
Pe strada.
Amprenta lor sclipind in raza Lunii,
Zambea-nghetat la chipul meu mirat,
Soptindu-mi trist, ca e pacat,
Sa-mi strig tocmai acum durerea,
Lumii!
Prin fulgii reci ce-mi coborau pe pleoape,
Intrezaream, pierdut, surasul tau, ciudat,
Si ma gaseam visand, nebun, pierdut in noapte,
La ce-am avut atunci, la ce-am avut odat'.
Si ca nebun poet, privesc inca o data,
Cum lumanarea moare dupa perdeaua ta,
Si-mi spun a mia oara, stand zgribulit in strada,
Ca maine n-am sa vin!
Hm....! Tu stii ca nu-i asa!
miercuri, 22 decembrie 2010
...numarul de persoane venit la inmormantarea noastra este direct proportional cu numarul faptelor bune facute in timpul vietii...
Mi-a venit acest gand pentru ca se implinesc ceva ani de cand un bun amic de al meu a trecut la cele vesnice...
La inmormantarea lui au venit sute de oameni...Ningea extraordinar, ca in povesti, cu fulgi mari care ni se topeau pe gura, pe par....
De ce mi-am adus aminte?...O intampare nefericita despre pierderea unui obiect...Un obiect incarcat ce-i drept de semnificatii , dar totusi un biet telefon mobil....
Acel amic al meu nu era casatorit, nu avea practic decat o mama, ramasa indurerata(care s-a stins si ea 6 luni mai tarziu, de dor si jale) si foarte multi prieteni....Ca orice om a strans si el pana la 46 de ani obiecte...2 masini, un apartament cu 2 camere mobilat cu obiecte de valoare, multe carti, aparate electronice....in fine...avea si el mica lui avere..
Dupa ce a murit, mama sa a impartit totul prietenilor apropiati....apartament, masini, televizoare, etc....lucrurile marunte le-au luat amicii mai indepartati...eu am luat 3 cd-uri...le am si azi...altii au luat carti, tablouri....
nu stiu daca acei oameni le mai detin(obiectele), dar amintirea lui gelu va ramane cu siguranta....
Ce vreau sa spun e lesne de inteles....De altfel exista si o porunca biblica care explica acest lucru... Dupa noi nu raman decat faptele noastre...ele isi pun amprenta in eternitate si transced materialului...
Stiu ca el, de acolo, nu s-a suparat vazand cum obiectele si bunurile stranse intr-o viata i s-au risipit pe la prieteni, ptr ca a facut mult bine in viata lui, incat acele bunuri au fost ca niste fulgi de zapada.... s-au topit , lasand in urma lor racoare pe obraz....
DUMNEZEU sa te odihneasca Gelu!
Om bun deschide fereastra....E timpul colindelor...
p.s. ce exemplu mai clar de bunatate? a fost inmormantat in prima zi de Craciun!
La inmormantarea lui au venit sute de oameni...Ningea extraordinar, ca in povesti, cu fulgi mari care ni se topeau pe gura, pe par....
De ce mi-am adus aminte?...O intampare nefericita despre pierderea unui obiect...Un obiect incarcat ce-i drept de semnificatii , dar totusi un biet telefon mobil....
Acel amic al meu nu era casatorit, nu avea practic decat o mama, ramasa indurerata(care s-a stins si ea 6 luni mai tarziu, de dor si jale) si foarte multi prieteni....Ca orice om a strans si el pana la 46 de ani obiecte...2 masini, un apartament cu 2 camere mobilat cu obiecte de valoare, multe carti, aparate electronice....in fine...avea si el mica lui avere..
Dupa ce a murit, mama sa a impartit totul prietenilor apropiati....apartament, masini, televizoare, etc....lucrurile marunte le-au luat amicii mai indepartati...eu am luat 3 cd-uri...le am si azi...altii au luat carti, tablouri....
nu stiu daca acei oameni le mai detin(obiectele), dar amintirea lui gelu va ramane cu siguranta....
Ce vreau sa spun e lesne de inteles....De altfel exista si o porunca biblica care explica acest lucru... Dupa noi nu raman decat faptele noastre...ele isi pun amprenta in eternitate si transced materialului...
Stiu ca el, de acolo, nu s-a suparat vazand cum obiectele si bunurile stranse intr-o viata i s-au risipit pe la prieteni, ptr ca a facut mult bine in viata lui, incat acele bunuri au fost ca niste fulgi de zapada.... s-au topit , lasand in urma lor racoare pe obraz....
DUMNEZEU sa te odihneasca Gelu!
Om bun deschide fereastra....E timpul colindelor...
p.s. ce exemplu mai clar de bunatate? a fost inmormantat in prima zi de Craciun!
joi, 2 decembrie 2010
...de ce oare...
..m-am itrebat de multe ori... si nu am gasit raspuns...probabil de aia...cu un pahar de whisky in fata si o tigara de foi e simplu sa scriu...desi n-am chef...dar la ceas tarziu de noapte ...ce mai conteaza?..ascult o piesa scrisa de mine acum multi ani...prea multi...si ce daca nu-i arat?..ii am si imi asum acest lucru...
intalnind un vechi prieten mi-am raspuns la o intrebare pe care mi-am pus-o foarte multa vreme..".tot singur?"spune el ...ce inseamna de fapt singur?...caci sunt inconjurat de sute de oameni... deh! buisness-ul!... aaaa!!..se referea daca am pe cineva..."am prietene" am spus...."si unde-i?"..."uite aici!..in inima mea"....si i-am aratat cu degetul la piept!...dar acolo?...acolo aveam portofelul..........si-atuncea beaaaau....imi umpluuu....
intalnind un vechi prieten mi-am raspuns la o intrebare pe care mi-am pus-o foarte multa vreme..".tot singur?"spune el ...ce inseamna de fapt singur?...caci sunt inconjurat de sute de oameni... deh! buisness-ul!... aaaa!!..se referea daca am pe cineva..."am prietene" am spus...."si unde-i?"..."uite aici!..in inima mea"....si i-am aratat cu degetul la piept!...dar acolo?...acolo aveam portofelul..........si-atuncea beaaaau....imi umpluuu....
vineri, 30 aprilie 2010
joi, 4 iunie 2009
...de acolo pana cine stie unde...?
...am fugit pana m-am oprit. brusc! plamanii nu ma mai ascultau!..erau plini de atata aer ce inghitise-ra!...e ca si cand mananci prea mult...te saturi! asa si plamanii mei! erau satui!....cand m-am oprit am realizat ca fugeam de unul singur....nu ma luam la intrecere cu nimeni..nici macar cu mine...fugeam ca la antrenament...asa am realizat ca tot era bine ...si asa...tot e bun la ceva antrenamentul....atunci mi-am fixat o tinta...ceva spre care sa fug....era un chip...pai nu?..ptr ca efortul sa para mai usor iti inchipui ceva frumos...probabil ca unii isi inchipuie ca la capatul cursei gasesc un pahar cu bere sau apa, o mancare buna sau un pat odihnitor...ei bine eu mi-am inchipuit un chip... si am inceput sa alerg...obstacolele erau multe si grele ...dar de fiecare data vedeam chipul ivindu-se printre ele si reuseam sa alerg in continuare...mai faceam eu ceva opriri, dar erau de scurta durata...apoi continuam sa alerg....se pare ca tinta e aproape...dar orice alergator de cursa lunga stie ca se poate pacali usor...datorita caldurii poate aparea efectul de " fata morgana"...si ce ti se pare real poate fi de fapt un vis, o imagine falsa , o holograma pe care ti-o imaginezi ca fiind ceva real, dar nu e ...si atunci in cursa asta trebuie sa fii cu bagare de seama....si sa te crezi invingator doar atunci cand laurii iti sunt asezati pe umeri...invingatorii iau totul....mai putin ceva...aerul care le-a dat forta de a respira, de a continua cursa...acel invingator care realizeaza asta nu va fi niciodata invins!....care este morala?...oricat de multe succese am avea nu trebuie sa ne imbatam ca avem vreun merit!...singurul merit este ca traim si credem....sau nu credem...si atunci ne asumam orice castig, ne umflam in piept si strigam:" sunt cel mai tareeeee!"....tinta mea o am si acum in fata ochilor , iar alergarea mea inca continua...ma rog sa am aer sa pot continua cursa....ptr ca premiul va fi pe masura...de asta sunt sigur...p.s. voi ce tinta aveti?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)