...numarul de persoane venit la inmormantarea noastra este direct proportional cu numarul faptelor bune facute in timpul vietii...

Mi-a venit acest gand pentru ca se implinesc ceva ani de cand un bun amic de al meu a trecut la cele vesnice...
La inmormantarea lui au venit sute de oameni...Ningea extraordinar, ca in povesti, cu fulgi mari care ni se topeau pe gura, pe par....
De ce mi-am adus aminte?...O intampare nefericita despre pierderea unui obiect...Un obiect incarcat ce-i drept de semnificatii , dar totusi un biet telefon mobil....
Acel amic al meu nu era casatorit, nu avea practic decat o mama, ramasa indurerata(care s-a stins si ea 6 luni mai tarziu, de dor si jale) si foarte multi prieteni....Ca orice om a strans si el pana la 46 de ani obiecte...2 masini, un apartament cu 2 camere mobilat cu obiecte de valoare, multe carti, aparate electronice....in fine...avea si el mica lui avere..
Dupa ce a murit, mama sa a impartit totul prietenilor apropiati....apartament, masini, televizoare, etc....lucrurile marunte le-au luat amicii mai indepartati...eu am luat 3 cd-uri...le am si azi...altii au luat carti, tablouri....
nu stiu daca acei oameni le mai detin(obiectele), dar amintirea lui gelu va ramane cu siguranta....
Ce vreau sa spun e lesne de inteles....De altfel exista si o porunca biblica care explica acest lucru... Dupa noi nu raman decat faptele noastre...ele isi pun amprenta in eternitate si transced materialului...
Stiu ca el, de acolo, nu s-a suparat vazand cum obiectele si bunurile stranse intr-o viata i s-au risipit pe la prieteni, ptr ca a facut mult bine in viata lui, incat acele bunuri au fost ca niste fulgi de zapada.... s-au topit , lasand in urma lor racoare pe obraz....
DUMNEZEU sa te odihneasca Gelu!
Om bun deschide fereastra....E timpul colindelor...
p.s. ce exemplu mai clar de bunatate? a fost inmormantat in prima zi de Craciun!

...de ce oare...

..m-am itrebat de multe ori... si nu am gasit raspuns...probabil de aia...cu un pahar de whisky in fata si o tigara de foi e simplu sa scriu...desi n-am chef...dar la ceas tarziu de noapte ...ce mai conteaza?..ascult o piesa scrisa de mine acum multi ani...prea multi...si ce daca nu-i arat?..ii am si imi asum acest lucru...
intalnind un vechi prieten mi-am raspuns la o intrebare pe care mi-am pus-o foarte multa vreme..".tot singur?"spune el ...ce inseamna de fapt singur?...caci sunt inconjurat de sute de oameni... deh! buisness-ul!... aaaa!!..se referea daca am pe cineva..."am prietene" am spus...."si unde-i?"..."uite aici!..in inima mea"....si i-am aratat cu degetul la piept!...dar acolo?...acolo aveam portofelul..........si-atuncea beaaaau....imi umpluuu....

eugen damian - laura

http://www.trilulilu.ro/destine/3b2fa631d4d7bc