URMELE MELE PE ZAPADA

Urmele mele pe zapada, mi-au amintit de iernile trecute,
De noptile geroase petrecute, stand zgribulit la geamul tau,
Pe strada.
Amprenta lor sclipind in raza Lunii,
Zambea-nghetat la chipul meu mirat,
Soptindu-mi trist, ca e pacat,
Sa-mi strig tocmai acum durerea,
Lumii!
Prin fulgii reci ce-mi coborau pe pleoape,
Intrezaream, pierdut, surasul tau, ciudat,
Si ma gaseam visand, nebun, pierdut in noapte,
La ce-am avut atunci, la ce-am avut odat'.
Si ca nebun poet, privesc inca o data,
Cum lumanarea moare dupa perdeaua ta,
Si-mi spun a mia oara, stand zgribulit in strada,
Ca maine n-am sa vin!
Hm....! Tu stii ca nu-i asa!